Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români. Tradiţii şi obiceiuri

Anual, sărbătoarea iubirii la români, Dragobetele, este celebrată în data de 24 februarie. Această sărbătoare marchează, simbolic, şi începutul primăverii. Dragobete, fiul Dochiei, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă. Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos şi iubăreţ nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile.

 

foto cu caracter ilustrativ

În lumea satului românesc, Dragobete era sărbătorit la 24, 28 februarie sau chiar la 1 martie sau 25 martie, în preajma zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară.

 

Era o sărbătoare a îndrăgostiţilor, în care băieţii şi fetele se întâlneau şi petreceau, îşi promiteau să rămână împreună până la primăvara următoare sau se puneau la cale viitoarele căsătorii.

Tradiţia spune că Dragobetele ar fi fost transformat de Maica Precista în  buruiana numită Năvalnic, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările. Alte legende spun că Dragobetele ar fi fost chiar fiul Babei Dochia şi un fel de zeu al dragostei şi al bunei dispoziţii, identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, sau cu Eros, din mitologia greacă.

 

,,Dragobetele sărută fetele…”

 

În această zi, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: Dragobetele sărută fetele.

Potrivit tradiţiei, fetele şi băieţii se îmbrăcau de sărbătoare şi porneau pe lunci şi prin păduri, cântând şi căutând primele flori de primăvară, ghiocei, viorele şi tămâioase, pe care le păstrau lângă icoane până la Sânziene, când le aruncau în apele râurilor. Culesul florilor continua cu jocul numit zburătorit, când fetele porneau în fugă către sat şi băieţii încercau să le prindă şi să le sărute, iar dacă fata se lăsa sărutată de băiatul care îi era drag, ea se considera logodită.

În unele sate, în ajun, tinerele curioase să îşi afle ursitul îşi puneau busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

Nu era voie să plângi în ziua de Dragobete, pentru că se spunea că lacrimile care curg de Dragobete sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma. Bărbaţii nu aveau voie să necăjească femeile şi nici să se certe cu ele, căci altfel îi aşteptau o primăvară cu ghinion şi un an neprielnic.

Cei care ţineau Dragobetele şi respectau toate datinile erau binecuvântaţi în acel an, aveau parte de belşug şi erau feriţi de boli, iar cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an.

 

Dragobetele este o sărbătoare veche care celebrează şi astăzi dragostea şi buna dispoziţie. Tradiţia spune că cei care nu o sărbătoresc vor fi pedepsiţi să nu mai poată iubi în acest an.

 

Surse: Timpul, ŞtirileTVR

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here