Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile). Tradiții și superstiții

Duminica Rusaliilor, denumită în popor și Duminica Mare sau Duminica Cincizecimii, este sărbătoarea ce amintește de pogorârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus, fiind cinstită an de an la 50 de zile după sărbătoarea de Înviere. De asemenea, în aceeași zi, creștinii celebrează și nașterea Bisericii creștine.

Istoricul Rusaliilor

 

Deja Apostolul Pavel acorda importanță acestei sărbători (cf. Fapte 20, 16). Pentru comunitățile creștine care aveau vii înaintea ochilor roadele și mărturiile acestei zile de întemeiere a Bisericii, împreună cu minunile Duhului Sfânt, sărbătorirea anuală a coborârii Duhului Sfânt era de la sine înțeles.

Potrivit informațiilor din Peregrinatio Etheriae, spre sfârșitul secolului al IV-lea, la Ierusalim, sărbătoarea începea cu o celebrare nocturnă. Dimineața, prima slujbă se ținea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. După-amiaza, pe Muntele Măslinilor se ținea o celebrare în amintirea Înălțării Mântuitorului.

La Roma, Rusaliile au devenit, pe lângă Paști, a doua sărbătoare rezervată botezurilor. De aceea, vigilia și săptămâna Rusaliilor au fost rânduite asemănător vigiliei și săptămânii Paștelui. Deja în vremea Papei Leon cel Mare (440-461), în săptămâna după Rusalii urmau trei zile de post din ciclul Quattuor tempora. În secolul al XI-lea, s-a introdus, în Biserica Romei, octava Rusaliilor; în 1969, prin revizuirea anului liturgic, s-a înlăturat octava, pentru a se reveni la structura în care Rusaliile încheie ciclul pascal.

 

Duminica Rusaliilor se serbează la exact 50 de zile după Duminica Paștelui și semnifică ziua în care Duhul Sfânt i-a înălțat pe Apostoli și le-a dăruit capacitatea de a-și răspândi învățăturile în toate limbile pământului.

 

Slujbele bisericii ortodoxe din perioada Rusaliilor se desfășoară în dimineața zilei de duminică a Rusaliilor și toată lumea este încurajată să poarte roșu. Roșul înseamnă focul Duhului Sfânt care se pogoară peste Apostoli.

Rusaliile se referă la credințe și superstiții vechi, care până în ziua de astăzi sunt încă practicate cu ocazia Cincizecimii.

 

Obiceiuri de Rusalii

De-a lungul timpului, Rusaliile au căpătat diverse denumiri printre care regăsim: IeleleUrsoaiceleZâneleFetele câmpuluiDoamnele etc. Tradiția românească spune că aceste Iele sunt de fapt niște spirite malefice, care aduc boala cunoscută în popor ca luat din Rusalii.

Pe alocuri, se mai păstrează tradiția unde credincioșii aduc la biserică crenguțe de tei pentru a fi sfințite, pe care le vor folosi, mai apoi, să împodobească icoanele și casele, cu gândul că așa vor alunga Rusaliile.

În unele zone, pe lângă ramurile de tei, credincioșii mai folosesc frunze de nucleuștean, usturoi și pelin. În plus, se obișnuiește ca aceste plante să fie purtate în sân sau în buzunare, pentru a nu fi “luat din Rusalii” sau pocit de către Ielele neiertătoare.

La sate, unii gospodari doresc să se facă sfințirea holdelor pentru a înlătura relele și a avea parte de roade din belșug. Tot aici, bătrânele merg să culeagă ierburi cu puteri vindecătoare, deoarece se povestește că numai culese pană în ziua de Sânziene au acele puteri lecuitoare.

 

Dansul Călușarilor este un obicei pe care îl întâlnim în preajma sărbătorilor de Rusalii.

 

Se regăsește mai ales în zona Olteniei, fiind considerat un joc tămăduitor, care aduce sănătate și noroc. În stransă legătură cu străvechiul cult solstițial al soarelui, jocul în cerc al călușarilor simbolizează mersul soarelui pe cer, iar toiegele din mână reprezentând razele soarelui. În cete de câte 7-8, călușarii își încep dansul a doua zi de Rusalii, mergând din casă în casă pentru a colinda și a alunga spiritele malefice. Oamenii obișnuiesc să-i întâmpine pe aceștia cu frunze de nuc, pelin, usturoi, apă și sare, iar uneori chiar și cu sorcovăț.

 

Un alt obicei specific Rusaliilor, răspandit în satele transilvănene, poartă numele de “Împănatul boului sau “Înstruțatul boului.

 

Pe ulițele satului, se  împodobește cu o sumedenie de ornamente florale personajul principal, boul, pe care preotul are îndatoria de a-l sfinți când alaiul ajunge în fața bisericii. Odată eliberat, boul va fi lăsat să coboare singur la vale, iar cea mai vitează fată va trebui sa pună prima mâinile pe coarnele lui. În popor se zvonește că cea care dă dovadă de curaj și-l va stăpâni se va mărita în anul ce urmează. Această ceremonie se organizează cu scopul de a aduce sănătate, noroc și prosperitate în rândul oamenilor și a gospodăriilor.

În Maramureș, imediat după Duminica Rusaliilor, se mai păstrează, încă, un obicei străvechi,  și anume udatul nevestelor.  Tinerele neveste dansează mai întai în mijlocul sătenilor, iar mai apoi sunt duse la râu pentru a fi udate. Dacă mai demult fetele erau aruncate cu totul în apă, acum ele sunt stropite doar pe picioare. Tradiția spune că, în acest fel, soțiile vor fi veșnic tinere și vor avea parte de odrasle sănătoase.

Printre  tradițiile și obiceiurile strâns legate de Rusalii, în folclor se strecoară și o serie de superstiții. Dintre cele mai cunoscute, amintim următoarele:

• În zilele de Rusalii nu e bine să mergi la câmp, pentru că Ielele te pot prinde și pedepsi;

• De Rusalii nu se intră în vie, nu se merge în locuri pustii și la scăldat, pe lângă păduri sau fântâni fiindcă te poți întâlni cu spiritele rele;

• Cine lucrează în ziua de Rusalii va fi pedepsit de puterea Ielelor, deoarce nu cinstește și prețuiește cum se cuvine ziua;

•  În ziua de Rusalii nu e bine să te cerți cu alții fiindcă vei fi “luat din Rusalii”.

Alte tradiții includ binecuvântarea unor crenguțe de nuci și de lămâiță, astfel încât acestea să poată fi atârnate pe la uși sau purtate în buzunare pentru a aduce noroc pe tot parcursul anului. Ușile exterioare ale caselor sunt adesea frecate cu ulei de usturoi pentru a împiedica intrarea spiritelor rele, iar oamenilor le este interzis să se certe în aceste două zile, pentru a nu atrage spiritele pe pământ.

Surse: Traditii&Superstitii, Wikipedia

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here